Elefteria

,,Intr-o bucătarie, dimineaţa, domnul El şi soţia lui beau cafeaua. Domnul El urmeazã sa plece în câteva minute spre noul sãu loc de muncã.
- Auzi, mujer ? zice domnul El, dupa ce vii de la serviciu, vreau să-mi gateşti nişte varzã cu afumătură şi sã-mi faci şi o prăjiturã cu mere. Si nu ca m-aş uita în gura ta, da’ acu’ vreau sã-mi spui cum crezi cã va fi noul meu şef.
- Pãi, ştiu eu ? Va fi un bun conducãtor. Nu aşa bun cum ai fi tu, da’ cred cã e ceva de capul lui, dacã e şef !

Domnul El este un fost militar, pensionat pe la vreo 45 de ani şi angajat, imediat dupã pensionare, în firma noastrã.
A intrat in birou ţanţoş, astfel încât cu lejeritate îţi puteai imagina calul pe care a visat o viaţã cã l-a cãlãrit pe un câmp de luptã unde nu-i fusese dat sã ajungã..
- Buna ziua, numele meu este Elefteria Pop şi sunt şeful biroului.
- Cine, dumneavoastrã ?
- Da, eu … De ce ?
- Pãi, mã gândeam …. Dvs. sunteţi femeie !
- Si ce dacã sunt femeie ?
- A, nu-i nicio problemã, Doamne fereşte ! Doar cã azi-dimineaţã, la cafea, când stãteam cu mujera mea …, ştiţi, pardon, soţia, dupã ce i-am comandat ce sã-mi gãteascã, am întrebat-o cum crede cã va fi noul meu şef… şi ea mi-a spus cã sigur va fi un bun conducãtor.
- Aşa şi sunt !
- Da, femeile sunt mai mereu norocoase… şi nu putine ştiu sã prindã şansa de-a ajunge şefi…
- Domnule El, n-aş vrea sã intrãm în polemicã… Mai bine vi-i prezint pe ceilalti colegi din echipã. Domnişoara Simona Fum, domnişoara Alina Barbu, domnul Radu X şi domnul Rãzvan Iancu. Dvs. veţi sta în acest birou, cu Alina şi Simona. Razvan şi dl. X lucreazã în biroul alãturat.
- Vã rog, aş putea sã stau cu domnii ? Ştiţi, bãrbaţii sunt competitivi şi aş da un randament mai bun…
- Bine, domnule El, veţi sta în birou cu bãieţii, doar cã trebuie sã vã mutaţi masa de lucru.
- Eu ? Pãi aici nu sunt femei de serviciu ?
- Ba da, dar sunt libere azi.
- Aştept pânã mâine.
- Sunt libere şi mâine, a zis Rãzvan.
- Atunci o sâ o mut eu … Ia sã vedem, domnule X, Rãzvane, haideţi mãi bãieţi sã mutãm masa … Hai, Simonica, ia dosarele alea, haide,haide ! Alinuţo, tu ce faci ? Strânge alea de pe birou ! Haideţi, doamna şefã, daţi-vã la o parte, cã mai rãu ne încurcaţi, zãu !
Cum, de mici, fetele sunt învãţate sã se comporte într-un mod sociabil, amabil şi elegant, Simona şi Alina au început sã strângã … Doar domnul X a bolborosit nişte cuvinte:
- … şi nici mãcar nu e un tip frumos…
Biroul a fost mutat şi zilele au început sã curgã…
Dupã câteva luni, pentru terminarea unei lucrãri a fost necesar sã se lucreze sâmbãta. Domnul El a deschis uşa de la birou, nervos :
- Doamna Elefteria, unde e Alina ? Cã eu nu vreau sã muncesc în locul ei.
- Alina nu vine azi.
- Da ‘ de ce ? A prins-o flama ?
- Nu. Este adepta a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi nu poate lucra sâmbãta. Aşadar, nu vine.
- Aţi permis asta ?
- Cum sã nu permitã ? a întrebat Rãzvan.
- Doamne fereşte ! Ia uite, Simonica, trebuie sã mã ajuţi sã termin mai repede cã azi e ziua mea de mers la pescuit.
- Vã ajut, domnule El, cum sã nu ?! zise Simona.
După ce domnul El a ieşit din birou, Simona a întrebat :
- Pot sã-l ajut, nu ?
- Bineînţeles, am zis eu.
Simona a plecat sã-l ajute şi chiar a fost de acord sã munceasca mai mult, pentru ca domnul El sã se poata duce la pescuit. La prima intalnire cu Alina, domnul El a îintrebat-o :
- Auzi, madame Alina, mujera mea zice sã mã feresc de tine cã nu-i a bunã cu biserica ta…
- Faceţi cum doriţi, domnule El.
- Eu nu mã uit niciodata în gura femeii, dar de data asta cred cã are dreptate… Are şi ea pe una la serviciu, aşa, ca tine, adeptã d’asta … Una, Raluca… şi d’aia îi şi zic Raluca-nãluca…
- Bine, domnule El. Acum aş vrea sã îmi termin lucrarea, zise Alina.
- Da, da, termin-o, nu care cumva sã te prindã sâmbãta cu ea neterminatã! De-aş fi eu şeful tãu, te-aş chema la lucru numai sãmbãta !
- Hi-hi, se auzi rasul Simonei.

Iarna s-a apropiat şi a trecut cu paşi repezi.
Intr-o zi, domnul El a venit la birou deosebit de agitat :
- Doamna Elefteria, sã vedeţi ce s-a întâmplat ! Ieri, stãteam în maşinã, s-o aştept pe nevasta-mea sã care din piaţã cartofi, mere, ceapã, mã rog… , ce avea nevoie pentru casã şi cum stãteam eu aşa, l-am vãzut pe domnul X, doamna Elefteria, pe domnul X… , l-am vãzut, doamnã, l-am vãzut, sã fiu al dracu’, l-am vãzut ţinându-se de mânã cu un bãrbat. Auziţi, doamnã? Cu un bãrbat! Sã fiu al dracu’ eu dacã vã mint !
- … aşa, domnule El. Şi ?
- Cum, doamnã ? Cum adicã ? Pãi, eu am mai spus cã nu mã uit în gura femeii, da’ şi mujera mea a zis cã asta e culmea culmilor. Şi zău, dacã i se pare astuia cã eu semãn cu Zorro şi se îndrãgosteşte de mine ? Vreţi sã mã invite la vreun bal, sã m-aleagã aia regina ?
- Domnule El, problema nu se va pune niciodata în acest mod. Domnul X este o persoana agreabilã şi un foarte bun profesionist. Vă rog sã vã liniştiţi, a zis Răzvan. Nu doar eu am cu dumnealui o relaţie excelentã.
- Ia taci, mã, obositule, fraiere ce eşti ! Ai relaţii cu el ? Păi, ce ? Tu de partea cui eşti ?
- Eu sunt de partea ideii cã Dumnezeu l-a creat pe om liber şi responsabil pentru alegerile sale.
- Exact, am zis eu.
- Da, dar şi alegerile trebuie sã aibã o limitã… , zise Simona.
- Ce alegeri, Rãzvane ? Ce alegeri, doamna Elefteria ? Adicã ce vreţi sã spuneţi, cã eu dacã sambata asta n-am chef sã vin la serviciu, pot alege sã spun cã sunt adept al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea ?
- Pãi, nu… ar trebui sã fiţi într-adevar, zise Rãzvan.
- Uite cã nu-s. Da’ dacã vreţi sã vin sã terminãm proiectul, sã scoateţi numele Alinei de la realizatori, cã ea nu vine, cã se roagã sau cântã sau face ce-o face ea…
- Nu. Ar fi incorect. Alina a muncit foarte mult, iar finalizarea care trebuie fãcutã sâmbãtã nu va dura mai mult de doua ore.
- Dacã nu o scoateţi pe Alina, eu nu vin sâmbãtã şi fãrã mine nu puteţi termina. Nu uitaţi cã mâine e sâmbãtã. Nu aveti mult timp pentru a decide, cu patronul nu mai aveţi când vorbi…
- Domnule El, vã rog…
- Ce mã rugaţi, doamnã ? Ce mã rugaţi ?
- Vã rog sã admiteţi cã fiecare om are drepturi care trebuie respectate.
- Ei, bine, cu tot respectul, dacă nu scoateţi numele Alinei de la realizatorii proiectului, eu nu vin sâmbãtã. Şi dacã nu vin sâmbãtã, proiectul nu va fi finalizat. Iar dacã proiectul nu va fi finalizat, patronul o sã vã concedieze. Şi mã va concedia şi pe mine. Da’ vã va concedia şi pe dvs. Şi dacã nu vã pasã cã vã va concedia, ori cã mã va concedia, gândiţi-vãca vor fi concediaţi şi ceilalţi, adicã Simona, Rãzvan, domnul X…
- Da, doamnã, zãu… Ne va concedia, a zis Simona.
Am privit pe geam, departe, printre razele timide ale soarelui şi am simţit cum Alina mã prinde de mânã:
- Vã rog, scoateţi numele meu de la realizatorii proiectului. Dupa ce va fi gata, o sã lãmuriţi atitudinea domnului El şi o sã decideţi ce mãsuri se impun a fi luate. Acum nu mai e timp…
- Bine, am zis. Scoateţi numele Alinei.
Apoi l-am întrebat pe domnul El:
- Stiţi ce însemnã numele meu, ce înseamnã Elefteria?
- Nu stiu, doamnã… Poate ceva de genul cã sunteţi … lefterã ?!
- Elefteria, domnule Tu, înseamnã Libertate. Iar libertatea este responsabilitatea fiecãrui om de a alege ce sã aleagã."

Spatariu Magda